Tinereţe fără bătrâneţe

Hai ca mai stiti cate una-alta despre Batranul Tom de pe blogul celalalt. Insa acum se cere o poveste mai zdravana cu el. Zic, omu’ asta e cel mai bun sofer din cati am cunoscut. Si nu zic asta pentru ca e Bătrânul Tom, ci pentru ca asa este. E un om calm de felul lui, insa in momentele in care ceva nu i se pare corect sau are vreo problema, aprinde girofarele si intra in “rage”. Adica trateaza totul mult mai hotarat, mai determinat si mult prea sincer.

Moment1: Eram cu Tugurlanul in masina, prin Drumul Taberei. Incercam sa iesim de pe o straduta pe bulevardul principal. Tugurlan astapta sa treaca romanii sa se bage si el in randul lumii. Din dreapta venea un camion rosu, destul de hotarat. Ii zic Tugurlanului: “Ba, nu te baga, naiba, ca vine nebunu’ ala si nu stii ce gluma proasta face. Lasa-l sa treaca.” Zis si facut. Am asteptat rabdatori sa treaca dementul. Cand a ajuns insa in dreptul nostru, am vazut la volan un nene care avea un nas ca al meu. “Hm”, mi-am zis, “ce semana ala cu mine, lol.” Tugurlanul se bagase si el pe bulevard, fericit. “Ma, da’ n-are cum sa fie Bătrânul Tom. Lucreaza el pe un camion rosu, dar ce dracu’, nu se exista sa ne intalnim prin Bucuresti asa aiurea.” Macinat de ganduri, am pus mana pe telefon si l-am sunat. “Pai, ba, baiete, tocmai am trecut pe unde zici tu…”, mi-a zis. “Mda, deci tu erai respectabilul domn care gonea…”

Moment2: Nu, nu vreau sa-mi amintesc de primul moment cu Bătrânul Tom la volan. Dar trebuie. Prin primul moment la volan inteleg momentul in care a luat si el in serios faptul ca eu as avea abilitatea de a conduce o masina. Nu fazele de cand eram in pârgă si ma arunca el la volan ca sa se amuze. Nu. Trecusera ani buni de cand nu ma mai urcasem la volanul ucsâgâului [lol, aveam numarul la masina UXG, lol]. E, cu doua zile inainte sa dau de permis, ma ia omu’ si imi zice: “Haida, mergem sa conduci.” Bine. Am mers pe una din strazile din sat imposibil de populat de Volkswagen-urile politiei. Ma pun la volan, pornesc si nu reusesc sa evit prima groapa. “E, fi si tu mai atent; daca o poti ocoli intrand pe contrasens, intra. N-are rost intri cu masina prin ele.” Simteam picaturi de sudoare ce mi se prelingeau pe frunte. “Frate”, zic, “sa inceapa horroru’”. Pana sa ajung la capatul strazii, Bătrânul Tom simtea nevoia incomensurabila sa manance bordul masinii. Tragea de manerul ala de la usa de parca ar fi avut diaree si n-ar fi avut unde. “N-o mai ambala asa!!!111oneone” Bine, merg mai calm. “Haidii, ba, da-i căleală, ca ajungem maine acasa!” Bine, merg cu 20 km/h… In ora aia [daca o fi fost ora], cred ca a facut destula miscare in masina cat n-a facut George Michael pe scena. Cand am ajuns acasa, mi-a zis: “Asculta la mine, tu n-o sa iei permisul asta, ba, baiete.” Peste doua zile m-am prezentat la examen. Am luat permisul din prima. Mandru, dar totusi intristat, mi-a zis seara acasa: “Saracul ucsâgî…”. Si-a avut dreptate.

Si in ziua de azi ii pun gheata la inima cand ii zic ca iau masina si ma duc pe undeva. “Du-te, ma, iti zic eu sa nu te duci? Esti tanar - încură-te…”

No comments:

Post a Comment